OK
X
propozițional, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. propositionnel)
1.
referitor
la
propoziții.
2.
cu
funcție
de
propoziție.
conectiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. connectivus)
1.
adj.
care
poate
fi
conectat,
unit.
2.
s.
m.
(log.)
legătură
prin
intermediul
căreia
din
variabile
separate
iau
naștere
expresii;
conector.
3.
s.
n.
cuvânt
(prepoziție,
conjuncție)
care
realizează
o
relație
în
cadrul
propoziției
sau
frazei.
4.
nerv
care
reunește
mai
mulți
ganglioni.
5.
parte
terminală
a
filamentului
staminal
care
unește
cele
două
teci
ale
anterelor.
6.
(mat.)
operator
(5).
7.
s.
f.
(inform.)
operator
în
calculul
propozițional.
functor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. foncteur)
1.
(log.)
conector
interpropozițional
care
joacă
rolul
de
operator
logic;
orice
cuvânt
cu
funcție
sintactică.
propoziție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. proposition, lat. propositio)
1.
cea
mai
simplă
unitate
sintactică
prin
care
se
comunică
o
judecată,
o
idee.
2.
(log.)
îmbinare
de
cuvinte
care
exprimă
o
ideee
completă.
3.
(mat.)
teoremă
ajutătoare
care
servește
demonstrației
unei
teoreme
mai
importante
sau
stabilirii
unui
rezultat
fundamental.
4.
expresie
care
are
un
înțeles
într-un
anumit
domeniu.
5.
(inform.)
formă
propozițională
din
simboluri
terminale.
6.
cea
mai
mică
construcție
muzicală,
care
se
încheie
printr-o
cadență
oarecare.