bandaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bandage)

1. fașă cu care se leagă o rană, o parte bolnavă a corpului; (p. ext.) pansament.
2. aparat special pentru a susține o hernie.
3. fașă cu care boxerii își înfășoară pumnii pe sub mănuși.
4. cerc metalic sau de cauciuc care se montează pe janta unei roți de vehicul.
5. sistem de inele din sârmă cu care se consolidează înfășurările rotoarelor mașinilor electrice.

box 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boxe)

1. disciplină sportivă în care doi adversari luptă între ei cu pumnii; pugilistică.
2. armă albă constând dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ținând pumnul strâns.

boxa 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. boxer)

1. intr. a practica boxul1 (1).
2. tr. (fam.) a lovi cu pumnii (ca la box).

fight

Parte de vorbire:  s.n. (anglicism)  
Etimologie: (engl. fight)

1. (box) luptă în care doi adversari, de aceeași categorie de greutate și de același sex, se întâlnesc într-un ring și se lovesc cu pumnii, de obicei protejați de mănuși, în zone bine definite ale corpului; meci.

pugilat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pugilat, lat. pugilatus)

1. (ant.) luptă cu pumnii neacoperiți, la jocurile olimpice, premergătoare boxului.
2. bătaie, încăierare cu pumnii.

pugilism

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl. pugilism)

1. sport în care doi adversari luptă pe ring, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale.
2. (sinon.) box, pugilat, pugilistică.