Dictionar

gerontolatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (geronto- + -latrie)

1. cultul strămoșilor.
 

moa

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Moa)

1. (ornitologie) pasăre terestră mare (până la trei metri înălțime) asemănătoare cu struțul, incapabilă să zboare, originară din Noua Zeelandă și dispărută după sosirea strămoșilor maorilor; dinornis.
 

șamanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chamanisme)

1. ansamblu de credințe și practici magice constituind forme de mistică primitivă ale religiei unor populații din America de Nord, Asia de Nord și insulele Oc. Pacific, prin cultul strămoșilor, credința în spirite bune și rele, în farmece, ritualuri de tămăduire prin dansuri, stări de extaz etc.
 

șintoism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. shintoïsme)

1. religie tradițională a japonezilor, religia de stat până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, caracterizată prin animism, venerarea Soarelui ca divinitate principală și prin cultul spiritelor strămoșilor, al eroilor și al mikadoului.
2. (var.) shintoism.
 

taoism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. taoïsme)

1. doctrina lui Lao-tzu.
2. direcție principală a filozofiei antice chineze, în cadrul căreia s-au manifestat două curente, unul materialist și altul idealist, după interpretarea dată noțiunii de „tao”.
3. religie chineză, amalgam al cultului spiritelor naturii și ale strămoșilor, al ideilor lui Lao-tzu și al diverselor credințe.
4. (var.) daoism.