japonez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. japonais)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Japonia.
2. adj. referitor la Japonia sau la populația ei.
3. arta ~ă = artă dezvoltată în Japonia, prezentând influențe chineze și coreene, caracterizată prin construcții arhitecturale religioase (pagode) și civile (palate) din lemn, cu acoperișul curbat, cu sculpturi în lemn, bronz sau piatră și cu picturi de un mare rafinament.
4. (s. f.) limbă vorbită în Japonia.
5. s. f. chiflă împletită.

legist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. légiste)

1. s. m. cel care cunoaște și studiază legile; jurist.
2. adj. medic ~ = medic specialist în medicina legală.
3. s. m. pl. adepți ai unei școli filozofice chineze din sec. IV-III a. Chr. care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții.
4. grupare a unei școli din evul mediu european care sprijinea lupta feudalității laice împotriva pretențiilor de hegemonie ale papalității.

pentatonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pentatonique)

1. (muzică) care este compus din cinci tonuri.
2. gamă ~ă = gamă din cinci sunete, tonuri întregi și terțe mici în cuprinsul unei octave, la baza muzicii populare chineze, tătare etc.
3. sistem ~ = sistem muzical care se bazează pe game de acest tip.

pinyin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pinyin)

1. sistem de transcriere alfabetică și fonetică a ideogramelor chineze.

potișă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. potiche)

1. vas de porțelan chinezesc sau japonez.

qigong

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (chim qigong)

1. complex de tehnici tradiționale chineze pentru păstrarea energiei vitale.
2. ansamblu de tehnici de sănătate chinezești, clasificat în două tipuri: 1) tehnici respiratorii și mentale, statice (în picioare, șezând, culcat), pentru a îmbunătăți funcționarea sistemelor circulator, respirator etc.; 2) tehnici dinamice: gimnastică, masaj etc., pentru fortificarea trupului.