Dictionar

antitradiționalist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. anti-traditionnel)

1. împotriva tradițiilor și a tradiționalismului.
 

avangardism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Avantgardismus)

1. orice artist, mișcare sau operă de artă care rupe precedentul și este considerată inovatoare și deschizătoare de drumuri; avangardă.
2. curent artistic care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate.
3. atitudine fals revoluționară prin care se recurge la măsuri premature, care nu țin seama de etapa de dezvoltare respectivă.
 

conformist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. conformiste)

1. I. care se conformează pasiv uzanțelor și tradițiilor stabilite.
2. care respectă strict normele, tradiția, morala curentă etc.
3. II. adept al conformismului; cel care se conformează din interes părerilor, convingerilor altora.
4. (antonime) anticonformist, contestatar, nonconformist.
 

folclor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. folklore)

1. totalitatea tradițiilor, a obiceiurilor și creațiilor artistice populare ale unei țări sau regiuni.
2. folcloristică.
 

folclorist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. folkloriste)

1. specialist în folcloristică, știință care se ocupă cu studiul creației folclorice.
2. persoană care studiază folclorul, cercetător al tradițiilor populare.
 

hasidim, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. hassidim)

1. I. care susține hasidismul, curent mistic evreiesc originar din Europa Centrală, atașat tradițiilor și caracterizat prin fervoare și importanța acordată rugăciunii.
2. II. adept al hasidismului.