OK
X
abiogeneză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abiogenèse)
1.
(biologie)
teorie
care
admite
generația
spontanee,
adică
apariția
vieții
din
materie
anorganică
neînsuflețită;
arhebioză.
2.
(antonim)
biogeneză.
animat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. animé)
1.
însuflețit,
viu.
2.
desene
~e
=
film
de
animație.
animato
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. animato)
1.
(muz.)
con
anima;
însuflețit.
animism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. animisme)
1.
credință
primitivă
potrivit
căreia
obiectele
și
fenomenele
naturii
ar
fi
însuflețite;
spiritualizare,
personificare
a
forțelor
și
fenomenelor
naturii.
animist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. animiste)
1.
I.
referitor
la
animism,
credința
că
orice
lucru
are
un
suflet.
2.
care
profesează
animismul,
este
marcat
de
animism.
3.
II.
adept
al
animismului.
4.
persoană
care
credea
că
obiectele
și
fenomenele
naturii
ar
fi
însuflețite.
efectual, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (1. engl. effectual, 2. fr. effectual)
1.
(despre
ceva
neînsuflețit
sau
abstract)
capabil
să
producă
un
rezultat
dorit
sau
intenționat;
efectiv.
2.
în
legătură
cu
efectuarea;
realizabil.