Dictionar

digama

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (fr., gr. digamma)

1. a șasea literă a vechiului alfabet grec (Ϝ), corespunzând sunetului u consonantic.
2. var. digamma.
 

la

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. la)

1. inv. (muz.) treapta a șasea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare.
2. coarda sau clapa unui instrument care redă acest sunet.
 

mediantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. médiante)

1. treapta a treia și a șasea a unei game diatonice; acord minor al acestei trepte.
 

obol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. obole, lat. obolus, gr. obolos)

1. mică monedă care a circulat la vechii greci, a șasea parte dintr-o drahmă.
2. bani mărunți.
3. (fig.) sumă mică; (p. ext.; s. n.) contribuție modestă (în bani).
 

sextă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sexte, germ. Sexte)

1. (muz.) interval într-o gamă diatonică de șase trepte; treapta a șasea de la o treaptă dată; supradominantă.
 

sixtă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sixte)

1. a șasea poziție de apărare la scrimă.