consonantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consonantique)

1. care este caracteristic consoanelor, care se referă la consoane, care este constituit din consoane etc.
2. (lingv.) alternanță ~ă = modificarea unei consoane sau a unui grup de consoane în funcție de forma silabelor contigue.
3. (antonim) vocalic.

postconsonantic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. postconsonantique)

1. (lingv.) care urmează imediat după o consoană sau o contoidă.
2. (antonime) anteconsonantic, preconsonantic.

alternanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alternance)

1. însușirea de a alterna.
2. procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente.
3. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparținând unei familii.
4. ~ vocalică = alternanță între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanță prin consoane.

digama

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (fr., gr. digamma)

1. a șasea literă a vechiului alfabet grec (Ϝ), corespunzând sunetului u consonantic.
2. var. digamma.

iot

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Jot, lat. iota)

1. (fonetică) sunet asemănător cu semivocala i, foarte scurt, numit și „i consonantic”, notat de obicei în diverse alfabete fonetice cu y, j sau i; iod.

iotacism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. iotacisme)

1. folosire frecventă a sunetului i într-o limbă; iotacizare.
2. aliterație constând în repetarea lui i consonantic.
3. evoluție a unei vocale sau a unui diftong spre i.

lichid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. liquide, lat. liquidus)

1. care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află.
2. care curge sau tinde să curgă datorită coeziunii slabe a moleculelor; (prin anal.) care este de consistență scăzută.
3. stare ~ă = stare a materiei manifestată de corpuri care nu au formă proprie și al căror volum este invariabil.
4. (despre mijloace de plată) în numerar, de care se poate dispune oricând, imediat.
5. (lingv.) consoană ~ă = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante; lichidă.
6. (lingv.) grup ~ = grup consonantic format din două consoane, dintre care una este lichidă.
7. (figurat) clar, limpede.
8. (var. înv.) licfida, licid, licuid, licvid.

preconsonantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. préconsonantique)

1. (lingv.) care precedă o consoană sau o contoidă; anteconsonantic.
2. (antonim) postconsonantic.