consonantic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. consonantique)
Etimologie: (fr. consonantique)
1. care este caracteristic consoanelor, care se referă la consoane, care este constituit din consoane etc.
2. (lingv.) alternanță ~ă = modificarea unei consoane sau a unui grup de consoane în funcție de forma silabelor contigue.
3. (antonim) vocalic.