lichid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. liquide, lat. liquidus)

1. care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află.
2. care curge sau tinde să curgă datorită coeziunii slabe a moleculelor; (prin anal.) care este de consistență scăzută.
3. stare ~ă = stare a materiei manifestată de corpuri care nu au formă proprie și al căror volum este invariabil.
4. (despre mijloace de plată) în numerar, de care se poate dispune oricând, imediat.
5. (lingv.) consoană ~ă = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante; lichidă.
6. (lingv.) grup ~ = grup consonantic format din două consoane, dintre care una este lichidă.
7. (figurat) clar, limpede.
8. (var. înv.) licfida, licid, licuid, licvid.

lichidator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. liquidateur)

1. (cel) care face lichidarea unei societăți comerciale, întreprinderi, bănci etc.
2. I. care se ocupă de o lichidare.
3. II. persoană însărcinată cu efectuarea unei lichidări.
4. (fig.) cel care lichidează, care pune capăt la ceva.
5. (var.) (înv.) licidatoriu, (înv.) licidător, (înv.) licuidator.

lichidat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. lichida)

1. care a fost terminat.
2. care nu mai este în actualitate.
3. (var.) (înv.) licidat, (înv.) licuidat.

lichidare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. lichida)

1. acțiunea de a lichida; lichidat, (înv.) lichidație.
2. înlăturare, desființare, nimicire.
3. terminare, încheiere a unei acțiuni, a unui fapt etc.
4. îndeplinire a formelor și a lucrărilor pentru încetarea definitivă a activității unei întreprinderi, unei bănci etc.
5. vânzare la prețuri mici, la reducere, pentru a scăpa rapid de marfă, de stoc.
6. (fig.) acțiunea de a pune capăt unui lucru, vieții cuiva.
7. (loc. adj. și adv.) în ~ = (care este) în curs de desființare.
8. (var.) (înv.) licuidare.

lichidație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. liquidation)

1. acțiunea de a lichida; lichidare.
2. (var. înv.) lichidațiune, licidațiune, licuidație, licuidațiune, licvidație.

lichid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. liquide, lat. liquidus)

1. corp sau substanță care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află; corp în stare lichidă.
2. substanță care se bea (apă, lapte, vin etc.); băutură, alcoolizată mai ales.
3. (biol.) soluție organică.
4. (var. înv.) licfida, licid, licuid, licvid.