Dictionar

Rezultate principale (Clapa):

Clapă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Klappe)

1. dispozitiv, obiect care serveşte la închiderea sau deschiderea unui orificiu, la declanşarea unui anumit efect.

2. a trage ~ (cuiva) = a înşela pe cineva.


Rezultate secundare (Clapa):

Clăpar

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (clapă + -ar)

1. încălțăminte pentru schi închisă cu clape.

2. (arg.) instrumentist care cântă la instrumente cu claviatură într-o formație muzicală.


Clapetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clapet)

1. clapă de dimensiuni mici.

2. (bot.) parte articulată care închide anterele şi care, prin deschidere la maturitate, eliberează polenul.


Clips

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Klips)

1. agrafă, broşă sau cercel care se prinde cu un fel de clapă sau ac cu arc.

2. piesă formată din două elemente care se asamblează şi se desfac uşor.


La

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. la)

1. inv. (muz.) treapta a şasea a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare.

2. coarda sau clapa unui instrument care redă acest sunet.


Mi

Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (it. mi)

1. (muz.) treapta a treia a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare.

2. coarda, clapa unui instrument care sunetul acestei note.


Sol 4

Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. sol)

1. inv. (muz.) treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare.

2. coarda, clapa unui instrument care acest sunet.

3. denumirea uneia dintre chei.


Tastă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Taste, it. tasto)

1. clapă a pârghiei care acţionează ciocănelul ce loveşte coarda, respectiv deschide accesul aerului în tuburi la instrumentele muzicale cu claviatură; clapă la maşinile de scris, calculatoare etc.