Dictionar

clapă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Klappe)

1. dispozitiv, obiect care servește la închiderea sau deschiderea unui orificiu, la declanșarea unui anumit efect.
2. a trage ~ (cuiva) = a înșela pe cineva.
 

clăpar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (clapă + -ar)

1. încălțăminte pentru schi închisă cu clape.
2. (arg.) instrumentist care cântă la instrumente cu claviatură într-o formație muzicală.
 

clapetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clapet)

1. clapă de dimensiuni mici.
2. (bot.) parte articulată care închide anterele și care, prin deschidere la maturitate, eliberează polenul.
 

clips

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Klips)

1. bijuterie (agrafă, broșă sau cercel) echipată cu un fel de clapă sau ac cu arc, care îi permite să fie atașată de îmbrăcăminte sau de o parte a corpului.
2. piesă formată din două elemente care se asamblează și se desfac ușor.
 

la

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. la)

1. inv. (muz.) treapta a șasea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare.
2. coarda sau clapa unui instrument care redă acest sunet.
 

mi

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (it. mi)

1. (muz.) treapta a treia a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare.
2. coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note.
 

sol 4

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., fr. sol)

1. inv. (muz.) treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare.
2. coarda, clapa unui instrument care dă acest sunet.
3. denumirea uneia dintre chei.
 

tastă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Taste, it. tasto)

1. clapă a pârghiei care acționează ciocănelul ce lovește coarda, respectiv deschide accesul aerului în tuburi la instrumentele muzicale cu claviatură; clapă la mașinile de scris, calculatoare etc.