Dictionar

ciclotron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclotron)

1. accelerator ciclic de particule atomice grele, electrizate, în care aceste particule descriu traiectorii spirale într-un câmp electric alternativ, după care părăsesc acceleratorul cu energii foarte mari.
 

sincrociclotron

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. synchrocyclotron)

1. (fizică) ciclotron a cărui frecvență a câmpului electric este modificată (scăzută progresiv) pentru a compensa câștigul de masă al particulelor accelerate pe măsură ce viteza lor începe să se apropie de viteza luminii; fazotron.
 

ciclofazotron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclophasotron)

1. aparat care servește ca ciclotron și fazotron.
 

duant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. duad, set de doi)

1. fiecare dintre cele două piese de forma literei D, sistem accelerator al unui ciclotron.
 

fazotron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. phasotron, germ. Phasotron, rus. fazotron)

1. ciclotron pentru energii mai mari, în care particulele sunt accelerate într-un câmp electric alternativ cu frecvență variabilă; sincrociclotron.
 

mezotron

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. mésotron, engl. mesotrone)

1. (fizică) particulă elementară instabilă, de masă intermediară între cea a electronului și cea a protonului, având sarcină pozitivă sau negativă, parte a radiației cosmice sau creată artificial datorită acceleratorilor de particule precum cosmotronul sau ciclotronul; mezon.
 

microtron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. microtron, germ. Mikrotron)

1. accelerator de electroni de tipul ciclotronului, în care creșterea energiei se obține la trecerea treptată a acestora prin câmpul electric oscilant al unei cavități rezonante.
 

omegatron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. omégatron, germ. Omegatron)

1. spectometru de masă, care funcționează după principiul ciclotronului.