Dictionar

alcooliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolyse)

1. reacție chimică dintre alcoolul unui ester și un alt alcool.
 

alcooliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alcooliser)

1. tr. a adăuga alcool unui alt lichid.
2. refl. (despre oameni) a se intoxica cu alcool.
 

alcoolizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alcoolisable)

1. care se poate transforma în alcool.
2. care poate fi alcoolizat.
 

alcoolizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. alcooliza, cf. fr. alcoolisé)

1. care conține alcool; în care a fost introdus alcool; la care s-a adăugat alcool.
2. alcoolic; intoxicat de alcool.
 

dezalcooliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (dez- + alcooliza)

1. a crea unui alcoolic cronic dezgust față de băutură.
 

after-shave

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. after-shave)

1. loțiune ușor alcoolizată, plăcut parfumată, după bărbierit.
 

mistelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mistelle)

1. must de struguri alcoolizat, pentru a-i opri fermentația.
 

lichid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. liquide, lat. liquidus)

1. corp sau substanță care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află; corp în stare lichidă.
2. substanță care se bea (apă, lapte, vin etc.); băutură, alcoolizată mai ales.
3. (biol.) soluție organică.
4. (var. înv.) licfida, licid, licuid, licvid.
 

kumel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. kummel, cf. germ. Kümmel „băutură alcoolică cu chimen”)

1. lichior de chimen, foarte alcoolizat și cu o aromă pronunțată, originar din Europa de Est.
 

alcoolizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alcoolisable)

1. care se poate transforma în alcool.
2. care poate fi alcoolizat.
 

alcoholiza

Parte de vorbire:  vb. refl., tr.  
Etimologie: (fr. alcoholiser)

1. a deveni alcoolic; a se alcooliza.
2. a mări concentrația de alcool dintr-o soluție; a alcooliza.