pupitru
Parte de vorbire: s.N.
Etimologie: (fr. pupitre)
Etimologie: (fr. pupitre)
1. masă cu suprafața înclinată, pe care se poate scrie, citi etc.
2. cutie cu capac înclinat, care se așază pe o catedră, pe o masă.
3. suport pentru partiturile muzicale.
4. la ~ = la conducerea unei orchestre, cu dirijor.
5. ~ de comandă = tablou, instalație pe care sunt montate comenzile pentru controlul și dirijarea unui proces tehnologic.