Dictionar

catedră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cattedra, lat. cathedra)

1. masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecția.
2. tron arhieresc instalat în biserica principală a unei eparhii.
3. post în învățământ, funcție de profesor.
4. unitate de bază în învățământul superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică.
 

catedral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cathédral, lat. cathedralis)

1. care aparține scaunului episcopal al unei dieceze.
 

catedrală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cathédrale)

1. biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un (arhi)episcop.
 

catedratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cattedratico)

1. adj. profesoral, de catedră.
2. s. m. f. titularul unei catedre universitare.
 

agregat 2

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după fr. agrégé)

1. (în unele țări) profesor ~ = profesor universitar care și-a obținut titlul prin concurs, dar a rămas totuși dependent de catedra altui profesor.
 

canonic 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. canonico, lat. canonicus)

1. preot catolic din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale.
 

capitul 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. capitulo)

1. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului și administrarea catedralei și a bisericilor din oraș.
2. adunare a canonicilor.
3. adunare de călugări sau de alți clerici catolici; locul unde se ține.
 

capitular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capitulaire)

1. referitor la capitul1, la canonici.
2. cancelar ~ = canonic director de studii în școlile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu.
 

carilon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carillon)

1. orologiu din turnul unor catedrale dintr-un grup de clopote.
2. instrument muzical la care se pot executa arii, cu ajutorul unor clopoței sau lame acordate la anumite tonuri.
3. piesă scrisă pentru un astfel de instrument.
 

catedratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cattedratico)

1. adj. profesoral, de catedră.
2. s. m. f. titularul unei catedre universitare.