boss windjammer

Parte de vorbire:  loc. s.  
Etimologie: (amer. boss windjammer)

1. șef al unei orchestre, care cântă la un instrument, conducându-și ansamblul fără a-l dirija.

capelmaistru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kapellmeister)

1. prim interpret (violonist) al unei orchestre.
2. dirijor al unei orchestre mici, al unei fanfare.

claviolină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clavioline)

1. instrument muzical care permite reproducerea pe cale electronică a timbrului mai multor instrumente ale unei orchestre simfonice.

concertmaistru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Konzertmeister)

1. prim violonist al unei orchestre.

cornet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cornet)

1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc.
2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică ușoară și de jaz.
3. ~ nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară.
4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate.

fosă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fosse, it. fossa)

1. depresiune largă și puțin adâncă la suprafața unei structuri anatomice; cavitate.
2. ~ nazală = fiecare dintre cele două jumătăți ale cavității nazale.
3. depresiune alungită și adâncă, pe fundul oceanelor; groapă abisală, depresiune mai mult sau mai puțin largă și adâncă în sol.
4. loc rezervat orchestrei în sălile de teatru muzical.
5. bazin de colectare a dejecțiilor.