radiorecepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radioréception)

1. recepție a unei radiocomunicații.

autodină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autodyne)

1. montaj de radiorecepție care folosește tub electronic ca detector și oscilator.

fading

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. fading)

1. scădere temporară a intensității undelor electromagnetice recepționate de un aparat de radiorecepție, datorită schimbărilor atmosferice.
2. modificare a culorii unei țesături provocată de acțiunea unui agent (lumină, apă etc.).

gonio 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gonio)

1. inv. instalație ~ = instalație de radiorecepție sau de radioemisie, cu ajutorul căreia se determină poziția unei (aero)nave.

magic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. magique, lat. magicus)

1. care ține de magie; care se referă la magie, care se bazează pe magie; ocult, misterios, tainic.
2. baghetă ~ă = baghetă de magician, (prin ext.) de scamator.
3. cerc ~ = cerc pe care magicianul îl trasează pe pământ și în centrul căruia se plasează pentru a se proteja de demonii pe care îi invocă.
4. oglindă ~ă = oglindă în care magicienii pretind că fac să apară oameni îndepărtați, evenimente, fapte etc.
5. ochi ~ = indicator luminos de funcționare a aparatelor de radiorecepție.
6. (fig.) care surprinde; fermecător, încântător; feeric.
7. (antonime) banal, normal, natural.

radioficație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. radiofikaţiia)

1. sistem de radiorecepție în care un singur aparat receptor puternic servește mai multe difuzoare, instalate la distanță și legate de el prin conductoare electrice.

radiogoniometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiogoniomètre)

1. aparat de radiorecepție pentru determinarea direcției din care vine o radioemisiune.