discolorație; schimbarea culorii

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT discoloratio
2. FR virage de la teinte; changement de teinte
3. EN change in colour; colour change; discoloration
4. DE Farbänderung; Farbumschlag; Farbwechsel
5. RU изменение окрaски
6. HU színváltozás

acromazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromasie)

1. pierdere a culorii normale a pielii.
2. acromatopsie.

batocrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bathocrôme)

1. efect produs de o grupare de atomi, care, introdusă în molecula unei substanțe organice, determină închiderea culorii acesteia.

cianometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyanomètre)

1. instrument pentru măsurarea intensității culorii albastre.

cinetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cinétique, gr. kinetikos)

1. adj. referitor la mișcare.
2. energie ~ă = a) energie dezvoltată de un corp în mișcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilație; artă ~ă = artă care atribuie mișcării reale aceeași importanță estetică precum formei, culorii, liniei și compoziției.
3. s. f. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei.
4. studiu al vitezei reacțiilor chimice.

crepuscular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. crépusculaire)

1. referitor la crepuscul.
2. slab luminat, abia vizibil.
3. (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecție pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă și un prozaism voit al expresiei.
4. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui.

cromoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromoscopie)

1. studiul culorii unui lichid organic, care suferă modificări în cazuri de boală.