OK
X
silabă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. syllabe, lat. syllaba)
1.
parte
dintr-un
cuvânt,
dintr-unul
sau
din
mai
multe
foneme,
care
se
rostește
într-o
singură
emisiune
a
vocii.
silabar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. syllabaire)
1.
sistem
de
scriere
în
care
fiecare
simbol
reprezintă
nu
un
fonem,
ci
o
silabă.
silabație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. syllabation)
1.
descompunere
a
cuvintelor
în
silabe.
amfibrah
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amphibraque, lat. amphibrachus)
1.
picior
de
vers
format
dintr-o
silabă
lungă
(accentuată)
încadrată
de
două
scurte
(neaccentuate).
amfimacru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amphimacre)
1.
picior
de
vers
dintr-o
silabă
scurtă
încadrată
de
două
lungi
(neaccentuate).
anacruză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anacrouse)
1.
silabă
neaccentuată
care
precedă
primul
picior
complet
al
unui
vers.
2.
(muz.)
sunet
precedând
primul
timp
tare
al
unei
măsuri.
anticipare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (anticipa)
1.
faptul
de
a
anticipa;
anticipație.
2.
(lingv.)
pronunțare
anticipată
a
unui
sunet
din
silaba
următoare.
arhiloc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. archilochium)
1.
vers
antic
prezentând
două
variante:
mare
~
=
vers
din
patru
dactili
(sau
spondei)
și
trei
trohei;
mic
~
=
vers
din
trei
picioare,
cu
doi
dactili
și
o
silabă.
bahic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bacchique, lat. bacchicus)
1.
adj.
consacrat
lui
Bacus;
de
băutură,
de
chef.
2.
s.
n.
cântec
de
petrecere.
3.
s.
m.
picior
metric
(antic)
dintr-o
silabă
scurtă
și
două
lungi.