Dictionar

chist

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cysta
2. FR kyste
3. EN cyst
4. DE Zyste; Kapsel; Blase
5. RU цистa
6. HU ciszta, betokosodott sejt, áttelelő sejt
 

-CIST, -CHIST

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. kystis „vezică, bășică”)

1. „vezică, veziculă, chist”.
 

acefalochist

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acéphalocyste)

1. (med.) stadiul încă steril al chistului hidatic (chist hidatic fără scolex).
 

chist 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kyste)

1. tumoare benignă de forma unei pungi plină cu conținut (semi)lichid.
2. înveliș protector foarte rezistent la unele animale inferioare.
3. stadiu larvar al teniei.
4. celulă globuloasă bogată în substanțe de rezervă, cu funcția de organ de înmulțire a unor plante inferioare.
 

CHIST-, CHISTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. kyst/o/-. cf. gr. kystis „vezică”)

1. „chist, veziculă”.
 

chistectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kystectomie)

1. extirpare chirurgicală a unei formații chistice.
 

chistencefalocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cystencéphalocèle)

1. encefalocel congenital cu degenerescență chistică.
 

acefalochist

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acéphalocyste)

1. (med.) stadiul încă steril al chistului hidatic (chist hidatic fără scolex).
 

acrocist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocyste)

1. chist sferic, gelatinos, la maturația celulelor generative.
 

bilharzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bilharzie)

1. (zool.) vierme plat, trematod de aproximativ 12 mm, care trăiește în apă dulce si cauzează bilharzioza; schistozomă.
 

bilharzioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bilharziose)

1. (med.) parazitoză cauzată de bilharzia, caracterizată prin prezența urinei în sânge; schistozomiază.
 

bronhocel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bronchocèle)

1. (med.) tumoare a gâtului, plină cu aer și materii stagnante, determinată de o stenoză bronșică.
2. (med.) dilatație chistică a bronhiilor; bronhomucocel.
 

CHIST-, CHISTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. kyst/o/-. cf. gr. kystis „vezică”)

1. „chist, veziculă”.