Dictionar

astenic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. asthénique)

1. I. care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie; lipsit de puteri, slab.
2. II. persoană care suferă de astenie.
3. (antonim) stenic.
 

cenur

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. cénure)

1. (zool.) forma larvară a teniei care se dezvoltă ca parazit în organismul uman sau animal și care poate cauza probleme.
 

chist 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kyste)

1. tumoare benignă de forma unei pungi plină cu conținut (semi)lichid.
2. înveliș protector foarte rezistent la unele animale inferioare.
3. stadiu larvar al teniei.
4. celulă globuloasă bogată în substanțe de rezervă, cu funcția de organ de înmulțire a unor plante inferioare.
 

cosmopolitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmopolitisme, rus. kosmopolitizm)

1. concepție din epoca de criză a sclavagismului grec și roman care promova ideea „cetățeniei universale”.
2. concepție care propagă indiferența față de patrie, neîncrederea în capacitățile creatoare ale propriului popor, disprețul față de valorile culturii materiale și spirituale ale propriei națiuni, față de limba și tradițiile naționale progresiste.
 

echilibrist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. équilibriste)

1. specialist în echilibristică.
2. persoană care face exerciții în poziții în care echilibrul este greu de menținut; acrobat.
3. (fig.) persoană abilă, care știe să iasă dintr-o încurcătură cu ajutorul unor expediente, al șireteniei, minciunii etc.
4. (var.) (înv.) ecvilibrist.
 

gentiliciu

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. gentilicius, fr. gentilice)

1. adj., s. n. (nume) de familie, de neam, care se intercala între prenume și poreclă, constituind semnul cetățeniei romane.
2. adj. care aparține gintei romane.