Dictionar

bioritm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. biorhythm)

1. desfășurare ritmică, cu caracter ciclic, a activităților vitale.
 

bioritmic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bioritm + -ic/ă/)

1. adj. referitor la bioritm,Is. f. studiul bioritmurilor.
 

bioritmogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bioritm + -gramă)

1. reprezentare grafică a ritmurilor biologice.
 

bioritmologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bioritm + -logie)

1. studiu științific al bioritmurilor.
 

bioritmic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bioritm + -ic/ă/)

1. adj. referitor la bioritm,Is. f. studiul bioritmurilor.
 

bioritmologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bioritm + -logie)

1. studiu științific al bioritmurilor.
 

cronopatologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (crono- + patologie)

1. capitol nou al medicinei care studiază dereglarea proceselor bioritmice ale organismului.
 

pacemaker

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. pacemaker, /péis-méicăr/)

1. regiune a inimii unde ia naștere excitația motrice.
2. element funcțional capabil să imprime bioritmul său unui ansamblu de elemente oscilante.
3. (p. ext.) reacție biochimică dintr-un lanț enzimatic care își impune ritmul întregului lanț.
4. s. n. aparat electric pentru a stimula ritmul cardiac anormal; stimulator cardiac.
5. ~ cerebral = implantare de electrozi pe suprafața creierului, pentru autostimularea electrică.
 

sincronizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. synchroniseur)

1. factor de ambient care poate modifica unul dintre parametrii unui bioritm.