Dictionar

abc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.
 

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
 

auto

Parte de vorbire:  I. s.n., II. adj. invar.  
Etimologie: (fr., germ. auto)

1. I. vehicul cu motor; automobil.
2. II. (despre transporturi, tracțiune) făcut cu un autovehicul; de automobil.
3. salon ~ = eveniment anual în cadrul căruia producătorii își prezintă ultimele modele.
4. școală ~ = școală pentru învățarea conducerii automobilului și a normelor de circulație, precum și pregătirea candidaților pentru obținerea permisului de conducere; școală de șoferi.
 

configuraționism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. configurationism)

1. concepție în psihologia structuralistă potrivit căreia în învățarea citirii și scrierii cuvintelor copilul prinde totul în forme întregi, în structuri; gestaltism.
 

discalculie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discalculie)

1. perturbare în învățarea calculului la copiii care posedă o inteligență normală.
 

erotematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. érotématique, germ. erotematisch, /II/ Erotematik)

1. adj (despre metode de argumentare sau de învățare) care procedează prin întrebări.
2. s. f. metodă de a afla adevărul prin întrebări.