OK
X
înfuriat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (înfuria)
1.
adus
în
stare
de
furie;
cuprins
de
furie;
furios,
mânios.
enerva
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. énerver)
1.
a
(se)
înfuria,
a
(se)
irita.
monta 1
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. monter)
1.
tr.
a
așeza,
a
potrivi
la
locul
lor
(piesele
unei
mașini,
ale
unui
aparat
etc.);
a
îmbina,
a
asambla.
2.
a
fixa
o
piatră
prețioasă
într-o
bijuterie.
3.
a
pune
în
scenă
o
piesă
de
teatru,
un
spectacol.
4.
a
pune
la
cale,
a
ațâța,
a
instiga.
5.
refl.
a
se
irita,
a
se
înfuria.
borș
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (din rus., ucr. borșci)
1.
zeamă
acră
preparată
din
tărâțe
de
grâu,
de
secară
sau
de
sfeclă
de
zahăr
fermentate
în
apă;
p.
ext.
ciorbă
preparată
cu
această
zeamă.
2.
expr.
a-i
sufla
(cuiva)
în
~
sau
a
sufla
în
~ul
cuiva
=
a
se
amesteca
(neîntrebat)
în
treburile
cuiva.
3.
(fam.)
a
mânca
~
=
a
minți.
4.
a-i
da
(cuiva)
~ul
=
a-i
țâșni
cuiva
sângele
din
nas.
5.
a
se
face
~
=
a
se
înfuria.
6.
(arg.)
sânge.
oțărî
Parte de vorbire:
vb. (pop.)
Etimologie: (bg. оцеря)
1.
refl.
a
se
mânia,
a
se
înfuria,
a
se
burzului;
a
se
răsti
la
cineva.
2.
a
face
grimase,
a
se
încrunta,
a
se
strâmba
(din
cauza
unei
băuturi
sau
mâncări
acre
sau
neplăcute).
3.
tr.
a
mâhni,
a
supăra.
4.
(var.)
(înv.)
a
(se)
oțeri,
a
(se)
oțări,
a
(se)
oțerî,
a
(se)
oțăra.