OK
X
bijuterie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bijouterie)
1.
obiect
de
podoabă;
giuvaer.
2.
(fig.)
lucru
elegant
și
de
mare
preț.
3.
magazin,
atelier
de
bijuterii.
anou
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. anneau)
1.
cerc
realizat
dintr-un
material
dur
și
folosit
pentru
a
atașa,
reține
sau
înfășura
ceva.
2.
bijuterie
anulară;
inel.
3.
ceva
care
amintește
de
această
formă.
broșă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. broche)
1.
bijuterie
pe
care
femeile
o
poartă,
prinsă
într-un
ac,
la
rochie
etc.
2.
unealtă
cu
care
se
fac
găuri
în
formele
de
turnătorie
pentru
evacuarea
gazelor
rezultate
de
la
turnare.
3.
schelet
cilindric
de
metal
al
unui
miez
de
turnătorie.
4.
tijă
în
ortopedie
pentru
imobilizarea
fracturilor.
5.
unealtă
folosită
la
mașina
de
broșat.
clips
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Klips)
1.
bijuterie
(agrafă,
broșă
sau
cercel)
echipată
cu
un
fel
de
clapă
sau
ac
cu
arc,
care
îi
permite
să
fie
atașată
de
îmbrăcăminte
sau
de
o
parte
a
corpului.
2.
piesă
formată
din
două
elemente
care
se
asamblează
și
se
desfac
ușor.
gemă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. gemme, lat. gemma)
1.
piatră
prețioasă
în
stare
cristalină
pură.
2.
(adj.)
sare
~
=
sare
de
bucătărie.
3.
bijuterie
cu
o
piatră
(semi)prețioasă
pe
care
sunt
gravate
figuri
sau
motive
decorative.
4.
(bot.)
mugur.
ghioș
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. guillochis)
1.
ornament
format
din
linii
încrucișate
cu
simetrie;
ornament
gravat,
în
linii
întretăiate,
drepte
sau
ondulate,
în
bijuterie.
2.
desen
complex
din
linii
drepte,
frânte,
spirale
etc.,
care
formează
fondul
unor
hârtii
cu
valoare
nominală.
3.
(var.)
ghiloș.
marcasit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. marcassite, germ. Markasit)
1.
sulfură
naturală
de
fier,
galbenă-verzuie
și
cu
luciu
metalic,
în
bijuterie.