Dictionar

enerva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. énerver)

1. a (se) înfuria, a (se) irita.
 

denerva

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. dénerver)

1. a înlătura părțile nervoase de pe o piesă anatomică, de pe o bucată de carne de măcelărie.
2. (med.) a înlătura inervația unui mușchi, a unui țesut.
 

enervant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. énervant)

1. care enervează; supărător, iritant.
 

enervare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (enerva)

1. acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei.
2. tensiune nervoasă manifestată prin neliniște, nerăbdare, agitație; iritare, înfuriere.
3. (med.) ablațiune sau secționare a unui nerv sau a unui grup de nervi; enervație.
 

enervație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énervation, lat. enervatio)

1. ablațiune sau secționare a unui nerv, a unui grup de nervi ori a unui ganglion nervos.
 

agasa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. agacer)

1. a provoca o senzație iritantă și în general neplăcută prin insistență; a plictisi cu insistențele; a enerva, a irita, a exaspera.
2. (antonim) a calma.
 

agitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitaţiia)

1. mișcare prelungită; clătinare.
2. stare de neliniște, de tulburare, de enervare.
3. tumult, zarvă, răscoală.
 

ambeta

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (învechit)  
Etimologie: (fr. embêter)

1. a cauza dezagrement; a enerva, a importuna pe cineva; a supăra, a deranja.
2. a resimți plictiseală, a fi plictisit; a (se) plictisi.
 

bufeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouffée)

1. răbufnire subită și trecătoare de febră, de enervare, accelerare bruscă a pulsului etc.
2. aer care iese pe gură.
3. (rar) răbufnire.
 

calmant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. calmant)

1. (medicament, procedeu) care suprimă durerile; tranchilizant.
2. I. care calmează, în sens fizic sau în sens moral.
3. (med.) care atenuează iritațiile țesuturilor; care ușurează efectele bolii, durerii fizice sau excitației nervoase; analgezic, sedativ.
4. II. remediu care calmează durerea sau excitația nervoasă.
5. (antonime) agasant, angoasant, enervant, excitant, iritant.
 

exaspera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exaspérer, lat. exasperare)

1. a enerva, a irita peste măsură; a scoate din sărite.