dăruitor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (dărui + -tor)

1. persoană care dăruiește; om care face un dar.
2. (prin ext.) persoană darnică, generoasă.
3. (adjectival) darnic, generos.

dona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. donner, lat. donare)

1. a face o donație; a dărui.

oferi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. offerre, it. offerire)

1. a dărui.
2. a face o ofertă.
3. a propune un preț.
4. (fig.) a înfățișa, a prezenta.

sacerdot

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. sacerdote, lat. sacerdos)

1. membru al castei sacerdotale; persoană care administrează cultul; preot.
2. (prin ext.) persoană care desfășoară o activitate cu deosebită dăruire și râvnă, aproape ca și când ar fi o misiune religioasă.
3. (var. înv.) sacerdote, sațerdot.

primire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. primi)

1. faptul de a primi.
2. admitere a unui vizitator, a unui solicitator; felul de a-l întâmpina, de a-l trata.
3. admiterea cuiva într-o organizație.
4. luare în posesie a unui lucru înmânat, predat, dăruit, trimis.
5. manifestare a unei anumite atitudini față de cineva sau de ceva.
6. (expr.) a da (cuiva, ceva) în ~ = a preda, a înmâna ceva unei persoane care răspunde de ceea ce a primit.
7. (expr.) a lua (ceva) în ~ = a recepționa (un lucru), a prelua (un post).
8. (expr.) a lua în ~ (pe cineva) = a ține sub supraveghere pe cineva, a aplica cuiva un anumit regim; a certa (pe cineva), a face reproșuri (cuiva), a lua la rost.
9. (loc. adj.) de ~ = (despre ore, zile) în care este permis accesul cuiva într-un loc; (despre săli, încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor.

dăruitor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (dărui + -tor)

1. persoană care dăruiește; om care face un dar.
2. (prin ext.) persoană darnică, generoasă.
3. (adjectival) darnic, generos.

congratulare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (congratula)

1. acțiunea de a (se) congratula și rezultatul ei; congratulație, felicitare dăruită cu exuberanță.