concurs

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concours, lat. concursus)

1. examen pentru selecționarea candidaților la admiterea într-o instituție de învățământ sau pentru a obține un post, o bursă etc.
2. întrecere; competiție sportivă.
3. ajutor, sprijin; colaborare; contribuție.
4. a-și da ~ul (la ceva) = a colabora; ~ de împrejurări = conjunctură.

readmisie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réadmission)

1. procesul sau faptul de a fi admis din nou într-un loc sau organizație; nouă admisiune; readmitere.
2. (var.) readmisiune.

recepție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réception, lat. receptio)

1. luare în primire a unui material, a unei lucrări pe baza unor verificări calitative; recepționare.
2. captare de unde sonore sau electromagnetice; recepționer.
3. proces neuropsihic constând în formarea unor imagini prin detectarea, captarea și codificarea la nivelul analizatorilor a informațiilor primite.
4. reuniune, banchet, primire cu caracter festiv.
5. ~ diplomatică = reuniune organizată, în țara de reședință, de o misiune diplomatică cu ocazia sărbătoririi zilei naționale.
6. faptul de a primi un membru într-o societate (academică).
7. discurs de ~ = discurs de admitere ca membru la Academie.
8. serviciu de primire și cazare a voiajorilor într-un hotel.

toleranță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tolérance, germ. Toleranz, lat. tolerantia)

1. atitudine îngăduitoare; îngăduință, indulgență.
2. casă de ~ = bordel, lupanar.
3. obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe.
4. (biol.) însușire a unor organisme de a trăi, de a se dezvolta în condiții nefavorabile de mediu.
5. admiterea unei mici abateri de la greutatea, măsura, calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea maximă și cea minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea prescrisă în norme și standarde a acestei dimensiuni.

admitant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (admite + -ant)

1. persoană care participă la un concurs de admitere.

primire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. primi)

1. faptul de a primi.
2. admitere a unui vizitator, a unui solicitator; felul de a-l întâmpina, de a-l trata.
3. admiterea cuiva într-o organizație.
4. luare în posesie a unui lucru înmânat, predat, dăruit, trimis.
5. manifestare a unei anumite atitudini față de cineva sau de ceva.
6. (expr.) a da (cuiva, ceva) în ~ = a preda, a înmâna ceva unei persoane care răspunde de ceea ce a primit.
7. (expr.) a lua (ceva) în ~ = a recepționa (un lucru), a prelua (un post).
8. (expr.) a lua în ~ (pe cineva) = a ține sub supraveghere pe cineva, a aplica cuiva un anumit regim; a certa (pe cineva), a face reproșuri (cuiva), a lua la rost.
9. (loc. adj.) de ~ = (despre ore, zile) în care este permis accesul cuiva într-un loc; (despre săli, încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor.