reprehensibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. répréhensible, lat. reprehensibilis)

1. vrednic de mustrare, care merită reproșuri; blamabil.

reproșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. reprocher)

1. a aduce cuiva reproșuri.

reproșabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. reprochable)

1. care merită reproșuri; demn de reproșuri.
2. (antonim) ireproșabil.

scenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. scène, it. scena, lat. scaena)

1. parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii.
2. teatru; arta dramatică.
3. a părăsi ~a = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune în ~ = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru.
4. decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece acțiunea unei piese sau a unui film.
5. subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care înfățișează o acțiune distinctă.
6. scurtă etapă în desfășurarea unei opere literare în care se consumă o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat.
7. loc unde se petrece o acțiune, o activitate.
8. acțiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva.
9. ceartă, ieșire violentă, scandal.
10. a-i face cuiva ~ (sau ~e) = a aduce cuiva reproșuri cu vorbe violente, amenințări, plâns.

vituperație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. vitupération)

1. acțiunea de a vitupera și rezultatul ei; vituperare.
2. (la pl.) cuvinte, replici care exprimă reproșuri, critici violente.
3. (var.) (înv.) vituperațiune.
4. (antonime) aprobare, (înv.) aprobație.

primire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. primi)

1. faptul de a primi.
2. admitere a unui vizitator, a unui solicitator; felul de a-l întâmpina, de a-l trata.
3. admiterea cuiva într-o organizație.
4. luare în posesie a unui lucru înmânat, predat, dăruit, trimis.
5. manifestare a unei anumite atitudini față de cineva sau de ceva.
6. (expr.) a da (cuiva, ceva) în ~ = a preda, a înmâna ceva unei persoane care răspunde de ceea ce a primit.
7. (expr.) a lua (ceva) în ~ = a recepționa (un lucru), a prelua (un post).
8. (expr.) a lua în ~ (pe cineva) = a ține sub supraveghere pe cineva, a aplica cuiva un anumit regim; a certa (pe cineva), a face reproșuri (cuiva), a lua la rost.
9. (loc. adj.) de ~ = (despre ore, zile) în care este permis accesul cuiva într-un loc; (despre săli, încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor.