atenție

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (fr. attention, lat. attentio)

1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea și concentrarea conștiinței într-o anumită direcție.
2. interes, preocupare, grijă.
3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.
4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.
5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.
6. interj. fii atent! bagă de seamă!

clamideu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlamydée)

1. (bot.; despre un organ) învelit într-o membrană distinctă.

culturologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. culturology)

1. ramură a antropologiei care studiază cultura (instituții, tehnologii, ideologii) ca o ordine distinctă de fenomene, organizată pe principiile propriilor sale legi; știință generală despre cultură și civilizație.

marginat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. marginatus, fr. marginé)

1. (biol., despre un organ) cu o margine proeminentă, distinctă.

scenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. scène, it. scena, lat. scaena)

1. parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii.
2. teatru; arta dramatică.
3. a părăsi ~a = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune în ~ = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru.
4. decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece acțiunea unei piese sau a unui film.
5. subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care înfățișează o acțiune distinctă.
6. scurtă etapă în desfășurarea unei opere literare în care se consumă o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat.
7. loc unde se petrece o acțiune, o activitate.
8. acțiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva.
9. ceartă, ieșire violentă, scandal.
10. a-i face cuiva ~ (sau ~e) = a aduce cuiva reproșuri cu vorbe violente, amenințări, plâns.

sintalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. syntalité, engl. syntality)

1. totalitatea particularităților esențiale care conferă unui grup social identitate distinctă.