Dictionar

AULO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. aulo-, cf. gr. aulos „tub, cavitate, canal”)

1. „gaură, tub, cavitate”.
 

buraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bourrage)

1. acțiunea de a bura și rezultatul ei; burare.
2. astupare cu material special a spațiului gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare.
3. îndesare a balastului sub traversele liniei de cale ferată.
 

CAVI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. cavus „scobit, gol”)

1. „cavitate, gaură, scobit, găunos”.
 

cavitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cavité, lat. cavitas)

1. gaură, adâncitură, gol în interiorul unui corp solid.
2. (anat.) spațiu gol în interiorul organismului ori al unui organ.
3. ~ generală = celom.
 

crater/crater

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cratère, lat. crater, gr. krater)

1. (ant.) vas mare, frumos pictat cu scene mitologice și cu două torți laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospețe.
2. deschizătură largă și conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava.
3. gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața Pământului.
4. ~ lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața Lunii.
 

cuvelaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cuvelage)

1. armare interioară a puțurilor exploatărilor miniere; căptușirea interiorului unui puț minier cu scânduri, grinzi sau zidărie.
2. introducerea unui tub metalic într-un puț artezian sau o gaură de foraj.