Dictionar

crater/crater

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cratère, lat. crater, gr. krater)

1. (ant.) vas mare, frumos pictat cu scene mitologice și cu două torți laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospețe.
2. deschizătură largă și conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava.
3. gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața Pământului.
4. ~ lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața Lunii.
 

emblemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emblème, lat., gr. emblema)

1. (ant.) compoziție decorativă cu sens simbolic, centrată pe un semn geometric sau zoomorf și având implicații mitologice.
2. mozaic încastrat în pereții sălilor romane.
3. obiect, semn grafic, imagine care simbolizează o anumită idee.
4. figură alegorică; simbol.
 

empire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. /style/ Empire)

1. stil ~ = stil din timpul lui Napoleon I, caracterizat în arhitectură prin monumentalitate și somptuozitate, iar în artele decorative printr-o îmbinare a motivelor mitologice cu acelea ale emblemelor militare.
 

ionian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ionien)

1. referitor la Ionia antică.
2. propriu ionienilor.
3. dialect ~ = unul dintre principalele dialecte ale limbii grecești, vorbit în Ionia; școala ~ă = orientare în filozofia greacă din sec. VII-VI a. Chr., care opunea reprezentărilor mitologice tradiționale despre lume o concepție materialist-naivă.
 

mascaradă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mascarade)

1. mascare, deghizare; ceată de oameni mascați.
2. (fig.) înscenare, prefăcătorie.
3. gen de divertisment de origine italiană, cu caracter aristocrat, în care subiectele, mitologice sau alegorice, interpretate de persoane mascate, erau acompaniate de muzică și dans; versurile corespunzătoare.
 

demitizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (demitiza + -tor)

1. care elimină elementele mitologice (de mit); demitizant.
2. (antonim) mitizant.