Dictionar

jaleo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. jaleo)

1. dans popular din Spania; melodia corespunzătoare.
 

dezolare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (dezola)

1. starea unei persoane care se descoperă singură, pierdută, căreia îi lipsește cineva sau ceva; tristețe, jale, mâhnire adâncă.
2. (fig.) loc, mediu caracterizat printr-o singurătate tristă și apăsătoare; singurătate apăsătoare; pustiu.
3. (fig.) loc pustiu; (înv.) dezolație.
 

doliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. dolium, după fr. deuil)

1. jale, tristețe, durere cauzată de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obștească etc.; atitudine plină de tristețe a unui om căruia i-a murit cineva.
2. zi de ~ = zi care amintește de un eveniment dureros; în ~ = în negru.
 

lamentoso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. lamentoso)

1. (muz.) cu voce, cu ton sau atitudine dureroasă, exprimând suferința; jalnic, cu jale.
 

threnos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. threnos)

1. cântec de jale la funeralii, în special din epoca homerică.
 

delecăi

Parte de vorbire:  vb. refl. (reg.)  
Etimologie: (nesigură, cf. olecăi)

1. a-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a se văita.
 

tânjitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (tânji + -tor)

1. care tânjește; slab, bolnav.
2. plin de dor, duios, galeș.
3. plin de jale, de tristețe; tânguitor.
4. (fig.) care este lipsit de vlagă; ofilit; veștejit.