OK
X
nomograf
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. nomographe)
1.
autor
al
unei
culegeri
de
legi
sau
al
unui
tratat
despre
legi.
2.
autor
de
nomografii.
omograf, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. homographe)
1.
(cuvânt)
care
se
scrie
la
fel
cu
altul.
omografic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. homographique)
1.
referitor
la
omografie.
2.
(mat.)
transformare
~ă
=
omografie
(2).
omografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. homographie)
1.
faptul,
însușirea
de
a
fi
omograf;
situație
în
care
se
află
două
cuvinte
omografe.
2.
(mat.)
corespondență
biunivocă
a
mulțimii
numerelor
reale
sau
complexe,
exprimată
în
formă
de
raport
a
două
polinoame
de
gradul
întâi;
transfomare
omografică.
tomograf
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. tomographe)
1.
aparat
pentru
tomografii;
planigraf,
stratigraf.
biotom
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. biotome)
1.
(med.)
aparat
cu
ajutorul
căruia
se
realizează
tomografia;
tomograf.
involutiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. involutif)
1.
care
se
referă
la
o
involuție;
cu
caracter
de
involuție;
propriu
involuției.
2.
(biologie)
care
este
marcat
de
regresie.
3.
se
spune
despre
procesele
asociate
cu
îmbătrânirea.
4.
(matematică)
relativ
la
o
involuție,
funcția
omografică
identică
cu
reciproca
ei;
care,
efectuată
de
2
ori,
se
anulează,
fiind
propria
ei
inversă.
5.
(medicină)
care
are
legătură
cu
regresia
spontană
sau
indusă
a
unui
țesut,
organ
sau
organism.
6.
(botanică)
care
se
răsucește
din
exterior
spre
interior;
involut.
7.
(antonim)
evolutiv.
microtomografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (micro1- + tomografie)
1.
tomografie
redusă,
realizată
cu
un
aparat
care
combină
un
scanograf
și
un
microscop
electronic.
nomograf
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. nomographe)
1.
autor
al
unei
culegeri
de
legi
sau
al
unui
tratat
despre
legi.
2.
autor
de
nomografii.
omografic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. homographique)
1.
referitor
la
omografie.
2.
(mat.)
transformare
~ă
=
omografie
(2).
omografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. homographie)
1.
faptul,
însușirea
de
a
fi
omograf;
situație
în
care
se
află
două
cuvinte
omografe.
2.
(mat.)
corespondență
biunivocă
a
mulțimii
numerelor
reale
sau
complexe,
exprimată
în
formă
de
raport
a
două
polinoame
de
gradul
întâi;
transfomare
omografică.