OK
X
ramificație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ramification)
1.
loc
unde
se
ramifică
un
drum,
un
curs
de
apă
etc.
2.
parte
ramificată:
ramură,
braț,
subdiviziune.
ramificație
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
ramificatio
2.
FR
ramification
3.
EN
ramification;
branching
4.
DE
Verzweigung;
Verästelung
5.
RU
рaсветвление;
ветвление
6.
HU
elágazás,
szétágazás
ramură; ramificație
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
ramus
2.
FR
rameau;
branche
3.
EN
branch;
bough
4.
DE
Zweig;
Ast;
Verzweigung
5.
RU
веткa;
ветвь
6.
HU
ág,
elágazás,
szétágazás
ambranșament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. embranchement)
1.
ramificație
secundară
a
unei
linii
ferate,
a
unei
conducte
de
canalizare
et
cetera;
branșament.
arteriolă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. artériole)
1.
(anat.)
ramificație
subțire
terminală
a
unei
artere,
care
o
leagă
de
capilare.
bretelă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bretelle)
1.
sistem
de
ramificație
din
două
diagonale
care
asigură
legătura
între
două
drumuri,
căi
ferate,
conducte
magistrale.
2.
șosea,
alee
ocolitoare;
centură.
3.
(mit.)
porțiune
de
șant
care
leagă
două
poziții
de
apărare
succesive.
bronhiolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bronchiole)
1.
ramificație
terminală
a
bronhiilor.
derivație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dérivation, lat. derivatio)
1.
ramificație
secundară
a
unei
căi
de
comunicație,
a
unui
circuit
telefonic,
electric
etc.
2.
deviere
a
unui
proiectil
din
planul
de
tragere.
3.
lucrare
hidrotehnică
pentru
transportul
apei
între
conducta
principală
sau
sursă
și
punctul
de
utilizare.
4.
(lingv.)
derivare
(2).
5.
abatere
a
sângelui
sau
a
umorilor
dintr-o
parte
a
corpului
în
alta.
6.
modificare
a
tulburărilor
organice
prin
producerea
unei
reacții
într-o
altă
zonă.
dihopodiu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dichopodium)
1.
ramificație
dihotomică
a
axei
inflorescenței
în
câte
două
părți.