Dictionar

abraziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrasion, lat. abrasio)

1. proces de eroziune a țărmului de către valurile mării sau ale lacurilor.
2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv.
 

abraziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.
 

adenofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénofibrome)

1. (med.) tumoare glandulară benignă, din celule și fibre conjunctive; tumoră benignă a sânului compusă din țesut fibros și țesut glandular care ajunge la glanda mamară; fibroadenom.
 

asteronom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astéronome)

1. cavitate stelară produsă prin roaderea de către larvele insectelor a țesutului vegetal.
 

coroda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. corroder, lat. corrodere)

1. (despre agenți chimici) a roade, a degrada unele materiale, metale etc.
2. a pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu soluție corosivă.
3. (text.) a decolora pe anumite porțiuni o țesătură în vederea obținerii unor desene; a ronja.
4. (fig.) a distruge cu încetul.
 

dendrofag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. dendrophagus)

1. (despre insecte) care se hrănește cu țesutul lemnos al arborilor; care mănâncă, roade lemnul.