împlinire
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (vb. împlini)
Etimologie: (vb. împlini)
1. acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei.
2. umplere, completare (a unui gol, a unei lipse).
3. expirare a unui anumit termen.
4. îndeplinire, realizare, executare.
5. (învechit) încasare (cu forța) a unei datorii.
6. (anton.) neîmplinire.