OK
X
călătorire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (călători)
1.
îndreptare
spre
un
loc
(mai)
îndepărtat;
călătorie.
2.
drumul
pe
care
îl
face
cineva
spre
un
loc
(mai)
îndepărtat;
călătorie.
agenție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. agenzia)
1.
reprezentanță
a
unei
instituții
sau
întreprinderi.
2.
~
telegrafică
(sau
de
presă)
=
instituție
specializată
care
primește
și
transmite
presei
știri
și
informații;
~
de
bilete
=
birou
unde
se
vând
bilete
pentru
spectacole,
concerte
etc.;
~
de
voiaj
=
birou
unde
se
vând
cu
anticipație
biletele
de
călătorie.
ambarcader
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. embarcadère, sp. embarcadero)
1.
loc
unde
se
îmbarcă
mărfuri,
călători
etc.
pe
nave.
autohaltă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + haltă)
1.
facilitate
de
pe
un
drum
la
care
opresc
autobuzele
intraurbane
și
autocarele
de
transport
public
interurban
pentru
a
permite
călătorilor
să
urce
și
să
coboare
din
vehicul;
haltă
pentru
autobuze,
stație
de
autobuz.
automotor
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. automoteur)
1.
vehicul
feroviar
cu
motor
cu
ardere
internă
sau
electric,
pentru
transportul
călătorilor.
2.
tren
~
=
tren
local
sau
de
lux,
format
din
unul
sau
două
vagoane,
care
utilizează
un
motor
propriu
în
locul
locomotivei.
bagaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bagage)
1.
obiecte,
lucruri
luate
de
cineva
într-o
călătorie.
2.
(fig.)
~
de
cunoștințe
=
totalitatea
cunoștințelor
cuiva
într-un
domeniu
oarecare.
bilet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. billet, it. biglietto)
1.
scrisoare
scurtă.
2.
tabletă
(4).
3.
mic
imprimat
care
confirmă
un
drept
(la
un
spectacol,
de
călătorie
etc.).
4.
~
de
bancă
=
bancnotă;
~
de
(sau
la)
ordin
=
titlu
de
credit
prin
care
semnatarul
se
angajează
față
de
beneficiar
să
plătească
o
anumită
sumă
de
bani,
la
scadență;
cambie.