Dictionar

captiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. captif, lat. captivus)

1. lipsit de libertate; (și s.) prizonier.
2. balon ~ = balon legat prin cabluri de sol.
 

captiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. captiver, lat. captivare)

1. a face captiv.
2. a preocupa intens, a absorbi; a fermeca, a cuceri (pe cineva).
 

captivant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. captivant)

1. care captivează; fascinant, fermecător; pasionant.
 

captivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. captivité, lat. captivitas)

1. faptul de a fi captiv; privare de libertate; prizonierat.
2. stare de izolare a unor animale de mediul lor natural.
 
 

absorbit, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (absorbi)

1. adj., s.n. (fluid) încorporat de o substanță absorbantă.
2. adj. (fig.) preocupat; captivat.
 

atașant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attachant)

1. atrăgător, atractiv, captivant, pasionant.
2. (despre firi, caractere) apropiat, cald.
 

atractiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attractif, lat. attractivus)

1. atrăgător, captivant; atracțios.
 

captiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. captiver, lat. captivare)

1. a face captiv.
2. a preocupa intens, a absorbi; a fermeca, a cuceri (pe cineva).
 

captivant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. captivant)

1. care captivează; fascinant, fermecător; pasionant.