Dictionar

diversifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diversifier, lat. diversificare)

1. tr., refl. a face, a ajunge să prezinte aspecte multiple și variate.
 

diversificabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (diversifica + -bil, cf. fr. diversifiable)

1. care se poate diversifica.
2. care poate deveni divers.
 

diversificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. diversificateur)

1. care variază, care diversifică.
2. (antonim) unificator.
 

ablactație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreției de lapte matern.
 

furcație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. furcatio)

1. diversificare a studiilor prin gruparea disciplinelor și activităților școlare în concordanță cu domenii fundamentale ale cunoașterii umane.
 

izolare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (izola)

1. acțiunea de a izola.
2. măsură profilactică prin care se interzice unui bolnav contagios contactul cu alte persoane.
3. (biol.) ~ geografică = separare a unei populații, a unei flore sau faune, prin bariere naturale în teritorii limitate, în scopul diversificării speciilor.
 

politopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polytopie)

1. localizare a unei boli în mai multe organe sau țesuturi.
2. (biol.) diversificare a mai multor populații locale în funcție de condițiile de biotop.
 

unificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. unificateur)

1. care unifică, care contribuie la unificare.
2. care aduce sau readuce la unitate.
3. (antonim) diversificator.
 

uniformizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. uniformisateur)

1. care uniformizează; care face uniform, asemănător, care șterge diferențele.
2. (antonim) diversificator.