OK
X
dochmius
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. dochmius, gr. dokhmios)
1.
picior
de
vers
antic
compus
dintr-o
silabă
scurtă,
două
lungi,
urmate
de
o
silabă
scurtă
și
iarăși
de
una
lungă.
medius
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. médius)
1.
degetul
mijlociu
al
mâinii.
nauplius
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. nauplius)
1.
formă
larvară
la
unele
crustacee,
cu
un
ochi
și
trei
perechi
de
apendice.
radius
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., fr. radius)
1.
os
lung
care,
împreună
cu
cubitusul,
formează
scheletul
antebrațului.
splenius
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. splénius)
1.
mușchi
la
partea
posterioară
a
gâtului
și
superioară
a
spatelui.
Stradivarius
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (din Stradivarius, latinizarea numelui lui Antonio Stradivari (1644-1737), lutier faimos din Cremona; fr. stradivarius)
1.
vioară,
violă
sau
violoncel
fabricate
de
Antonio
Stradivarius
sau
asemănătoare
acestora.
2.
(prin
ext.)
simbol
de
excelență.
apolonic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. apollonisch)
1.
referitor
la
opera
matematică
a
lui
Apollonius,
în
care
apar
pentru
prima
dată
denumirile
celor
trei
conice:
elipsa,
hiperbola,
parabola
și
alte
noțiuni,
ca:
diametri,
axe,
focare
etc.
arianism 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arianisme)
1.
doctrină
eretică
de
la
începutul
creștinismului,
susținută
de
episcopul
Arius
(din
Alexandria).
arminian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. arminien)
1.
I.
referitor
la
arminianism,
doctrina
religioasă
a
lui
Jacobus
Arminius
(1560-
1609).
2.
II.
adept
al
arminianismului;
cel
care
urmează
doctrina
arminianismului.
arminianism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. arminisme)
1.
doctrină
protestantă
fundată
de
episcopul
olandez
Arminius,
care
combătea
rigorismul
calvinist.
AURI- (2)
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. auri-, cf. lat. auris „ureche”)
1.
„ureche,
urechiușă”.
auriculat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. auriculé, lat. auriculatus)
1.
prevăzut
cu
auricule,
cu
urechiușe.