Dictionar

celibatar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. célibataire)

1. I. care trăiește în celibat, pentru o vreme sau pentru totdeauna.
2. care nu este căsătorit, care nu a fost niciodată căsătorit și care are vârsta legală pentru a putea fi.
3. II. persoană care trăiește în celibat, prin vocație sau din necesitate.
4. persoană (în special bărbat) care nu este și nu a fost niciodată căsătorită.
 

beghină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. béguine)

1. călugăriță văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunțat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative.
 

celibat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. célibat, lat. caelibatus)

1. starea civilă a unei persoane care nu este încă căsătorită sau care nu se căsătorește.
2. faptul de a fi celibatar, de a nu fi căsătorit.
3. (prin ext.) viață fără partener, viață de continență conjugală.
4. (în unele profesii) clauză de ~ = rezilierea contractului în cazul în care salariatul se căsătorește.
 

familist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (familie + -ist)

1. persoană căsătorită, care și-a întemeiat o familie.
2. (var.) (înv.) familistru.
3. (antonime) burlac, celibatar, nefamilist.
 

misogin, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. misogyne)

1. (persoană) care are o ostilitate sau un dispreț evident față de femei, față de sexul feminin (ex. celibatar misogin, un misogin narcisist).
2. adj. (despre bărbați) care urăște femeile.
3. (anton.) filogin.
 

juni

Parte de vorbire:  vb. intr. (reg., înv.)  
Etimologie: (v. june)

1. a rămâne necăsătorit (celibatar).
2. a trăi ca burlac.
 

neînsurat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + însurat)

1. care nu e însurat; celibatar.
2. (anton.) însurat.