Dictionar

cernere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. cerne)

1. acțiunea de a cerne; trecere prin sită sau prin ciur; cernut.
2. (poetic) cădere ușoară, ca presărarea printr-o sită.
3. (fig.) (despre timp) trecere lentă și aproape neobservată, scurgere, perindare.
 

discerne

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. discerner, lat. discernere)

1. a judeca limpede, deosebind lucrurile, situațiile etc.; a raționa cu pătrundere și precizie.
 

bavură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bavure)

1. (tehn.) porțiune de material în relief față de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare.
2. (poligr.) contur îngroșat, lăsat de o cerneală proastă.
 

developa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. développer)

1. a trata cu un reactiv chimic un material fotosensibil impresionat, pentru a face să apară clar imaginea formată la expunere.
2. a face vizibile, prin procedee speciale, semnele scrise cu cerneală simpatică.
 

diafanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Diaphanie)

1. procedeu de tipărire cu cerneluri transparente, pe celofan, celuloid et cetera; produsul obținut prin acest procedeu.
 

discernământ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discernement)

1. facultatea de a discerne; judecată, rațiune.
 

donată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (/Aelius/ Donatus, gramatic lat.)

1. nume dat cărților tipărite înainte de invenția tiparului, a căror imprimare se făcea cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală.
 

eozină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éosine)

1. materie colorantă roșie sau galben-verzuie, obținută prin acțiunea bromului asupra fluoresceinei, servind în industria textilă, la fabricarea cernelurilor etc.