Dictionar

cupru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. cuprum)

1. metal de culoare roșiatică, maleabil, ductil, rezistent, foarte bun conducător de căldură și electricitate; aramă.
2. (chimie) element chimic cu simbolul Cu și numărul atomic 29.
 

cuprurie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cuprurie)

1. prezența cuprului în urină.
2. nivelul de cupru din urină.
 

acvaforte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquaforte)

1. procedeu de reproducere a unui desen după un clișeu gravat cu acid azotic pe o placă de cupru.
2. gravura obținută.
 

acvatintă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquatinta, fr. aquatinte)

1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuș.
2. gravura obținută.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru și coroziunea chimică.
 

alamă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. lama)

1. aliaj de cupru și zinc.
2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1).
 

alpaca 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alpaka)

1. aliaj inoxidabil de cupru, nichel și zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, a instrumentelor medicale etc.; argentan.
 

argentan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. argentan)

1. (tehnol.) aliaj de cupru, nichel și zinc care are culoarea și luciul argintului, care imită argintul.
2. (tehnol.) varietate de alpaca, având culoarea argintului.
 

azurit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azurite)

1. minereu bazic de cupru, albastru-închis, folosit ca piatră de ornament sau ca pigment pentru pictură.