Dictionar

gesta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. gesta)

1. totalitatea actelor fiziologice ale corpului sau ale unei părți a lui.
 

-GESTĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -geste, cf. lat. gestare „a purta”)

1. „gravidă, sarcină”.
 

gestă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. gestante)

1. (femeie, femelă) gravidă; gestantă.
 

gestă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. geste, it. gesta)

1. faptă memorabilă, în general războinică; act vitejesc.
2. poem epic sau eroic din evul mediu.
 

gestaltism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gestaltisme)

1. concepție psihologică potrivit căreia fenomenele psihice reprezintă structuri, configurații integrale, realități primordiale ireductibile la o simplă însumare a elementelor componente; configuraționism, structuralism (3).
 

gestaltist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. gestaltiste)

1. I. referitor la gestaltism (teorie psihologică și filozofică, propusă la începutul secolului al XX-lea, care subliniază faptul că organismele percep forme sau configurații întregi, nu doar componente individuale).
2. II. adept al gestaltismului; persoană care susține această teorie.
 

gestantă

Parte de vorbire:  adj., s.f.  
Etimologie: (it. gestante)

1. (femelă) care se află în perioada de gestație; gestă.
 

configuraționism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. configurationism)

1. concepție în psihologia structuralistă potrivit căreia în învățarea citirii și scrierii cuvintelor copilul prinde totul în forme întregi, în structuri; gestaltism.
 

gestaltist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. gestaltiste)

1. I. referitor la gestaltism (teorie psihologică și filozofică, propusă la începutul secolului al XX-lea, care subliniază faptul că organismele percep forme sau configurații întregi, nu doar componente individuale).
2. II. adept al gestaltismului; persoană care susține această teorie.
 

gestantă

Parte de vorbire:  adj., s.f.  
Etimologie: (it. gestante)

1. (femelă) care se află în perioada de gestație; gestă.
 

gestă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. gestante)

1. (femeie, femelă) gravidă; gestantă.
 

graviditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gravidité, lat. graviditas)

1. gestație; gravidie.
 

luteină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. lutéine)

1. (med.) hormon secretat de corpul galben al ovarului mamiferelor care modifică tractul genital feminin pentru a-l face potrivit pentru nidație și condiționează gestația; progesteron.
2. (biochimie) pigment carotenoid, antioxidant, care se găsește în gălbenușul de ou, unt, porumb, morcov et cetera; xantofilă.