OK
X
manufactura
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. manufacturer)
1.
a
produce
obiecte
de
manufactură.
manufactură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. manufacture, germ. Manufaktur)
1.
formă
de
producție
industrială,
bazată
pe
predominarea
muncii
manuale,
pe
diviziunea
muncii
în
cadrul
atelierului.
2.
întreprindere
corespunzătoare
acestei
forme
de
producție.
3.
produs
obținut
prin
prelucrarea
(manuală)
a
unor
materii
prime.
manufacturabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. fr. manufacturable)
1.
care
poate
fi
manufacturat,
fabricat
industrial
în
atelier,
fabrică
etc.
2.
care
este
folosit
ca
materie
primă
în
producție
(ex.
materii
prime
~e).
fabricat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Fabrikat)
1.
marfă
produsă
într-o
fabrică,
într-o
uzină
etc.;
produs
manufacturat.
2.
proces
sau
mod
de
fabricare
a
ceva
la
scară
industrială;
producere
a
unei
mărfi
în
serie;
fabricare,
fabricație.
formaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. formage)
1.
acțiunea
de
a
da
formă
unui
obiect
manufacturat;
formare.
manufactura
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. manufacturer)
1.
a
produce
obiecte
de
manufactură.
manufacturier, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. manufacturier)
1.
adj.
care
ține
de
manufactură,
privitor
la
manufactură;
producător
de
manufactură
(ex.
produs
manufacturier).
2.
unde
se
regrupează
multe
manufacturi
(ex.
centru
manufacturier).
3.
perioada
~ă
=
perioada
de
timp
în
care
a
predominat
manufactura.
4.
s.m.f.
proprietar
al
unei
manufacturi;
lucrător
într-o
manufactură.
manufact
Parte de vorbire:
s.n. (germ. înv., prin Transilv.)
Etimologie: (germ. Manufakt)
1.
produs
realizat
manual
în
micile
ateliere
meșteșugărești;
obiect
manufacturat.
manufactor
Parte de vorbire:
s.m. (învechit)
Etimologie: (manufactură)
1.
producător
de
obiecte
manufacturate;
manufacturier.