adorație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adoration, lat. adoratio)

1. iubire, admirație nemărginită.
2. divinizare, venerație.

imens, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. immense, lat. immensus)

1. foarte mare, nemărginit; vast.
2. nenumărat, enorm.
3. (fig.) foarte important.

imensitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. immensité, lat. immensitas)

1. întindere nemărginită; număr, mărime extraordinară.

infinit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. s.m.  
Etimologie: (lat. infinitus, fr. infini)

1. I. care nu are nici început și nici sfârșit.
2. care este nemărginit și nelimitat (în spațiu și timp); (prin ext.) foarte mare, considerabil.
3. care există în număr nelimitat.
4. care nu poate fi evaluat, care este incalculabil.
5. II. (fil.) însușirea materiei de a fi nelimitată și inepuizabilă în spațiu și timp.
6. III. (mate.) mărime care nu este finită.
7. (mate.) mărime care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată, reprezentată prin semnul ∞ .

liber arbitru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după fr. libre arbitre)

1. concepție potrivit căreia omul ar avea libertate nemărginită de a acționa după voința sa.

ocean 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. océan, lat. oceanus, gr. okeanos)

1. întindere vastă de apă sărată care separă continentele.
2. ~ planetar = ansamblul oceanelor și mărilor globului terestru.
3. (fig.) întindere nemărginită; imensitate.