OK
X
(a) infecta; (a) contamina
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
inficere
2.
FR
infecter;
contaminer
3.
EN
infect
4.
DE
infizieren;
verseuchen
5.
RU
зaрaжaть
инфицировaть
6.
HU
(meg)
fertőz,
infektál
(a) infesta
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
infestare
2.
FR
infester
3.
EN
infest
4.
DE
Infestation;
Besiedlung
des
Organismus
mit
einem
Parasiten
5.
RU
контaминировaть
6.
HU
fertőzés
(a) inhiba (creșterea)
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
inhibere
2.
FR
inhiber
3.
EN
inhibit
4.
DE
hemmen
(Wachstum);
hindern
5.
RU
тормозить
(рост)
6.
HU
(növekedés)gátló
(ciuperci) zaharomicete
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
Saccharomycetes
2.
FR
saccharomycètes
3.
EN
saccharomycetes
4.
DE
Sacchromyceten;
Sacchromyzeten;
Hefepilze
5.
RU
дрожжевые
rрибы;
сaхaромицеты
,
6.
HU
élesztőgombák,
erjesztő
gombák
(con) dolore
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. [con] dolore)
1.
(muzică;
ca
indicație
de
execuție)
(a
fi
interpretat)
într-o
manieră
tristă;
cu
durere,
doloroso,
dolente.
(cu) miros respingător; miros graveolent; miros neplăcut
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
graveolens;
repugnans;
ingratus;
inamoenus
2.
FR
puant;
à
mauvaise
odeur;
vireux
3.
EN
strongly
scented;
strong-smelling;
stinking;
graveolent;
virose
4.
DE
starkriechend;
starkduftend;
widerlich
5.
RU
противнопaхнущий
6.
HU
kellemetlen
szagú;
átható
szagú;
erős
szagú
A-, AN-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)
1.
privativ,
negativ.
2.
fără,
lipsit
de.
aalenian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. aalénien)
1.
I.
din
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
(sau
ultimul
al
jurasicului
inferior).
2.
care
aparține
aalenianului,
specific
aalenianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
3.
II.
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
sau
ultimul
etaj
al
jurasicului
inferior.
AB-, ABS-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)
1.
îndepărtare,
separare,
lipsă.
abac
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
instrument
de
calculat
din
bile
care
se
pot
deplasa
pe
vergele
orizontale
paralele.
2.
tabel
sau
diagramă
care
permite
rezolvarea
rapidă
a
unor
calcule.
3.
(matematică)
diagramă
sau
grafic
care
oferă,
prin
lectură
simplă,
rezolvarea
aproximativă
a
unei
probleme
numerice;
nomogramă.
abaca
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1.
bananier
din
Filipine,
care
are
fructele
necomestibile
și
pețiolurile
frunzelor
lungi
din
care
se
obțin
fibre
textile.
2.
fibră
textilă
obținută
din
pețiolurile
frunzelor
acestui
bananier;
cânepă
de
Manilla.
abacă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
(arhitectură)
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane;
placă
de
piatră
care
formează
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane
și
pe
care
se
sprijină
arhitrava.
2.
(matematică)
sistem
de
linii
înscrise
într-un
plan,
care
corespund
unei
ecuații;
nomogramă.
3.
(fizică)
reprezentare
geometrică
și
algebrică
a
unui
spectru
luminos
4.
(var.)
(s.n.)
abac.