aeroproiector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroprojecteur)

1. aparat de restituție fotogrammetrică pentru proiectarea spațială a mai multor fotograme aeriene.

autoproiector

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autoprojecteur)

1. proiector montat pe un autovehicul.

cineproiector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cineproiec/ţie/ + -tor)

1. aparat care permite cineproiecția.

diaproiector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Diaprojektor)

1. aparat pentru diaproiecție.

epidiaproiector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épidiaproiecteur)

1. aparat care permite proiecția atât prin transparență, cât și prin reflexie.

epiproiector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épiprojecteur)

1. aparat folosit pentru epiproiecție.

autoproiector

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autoprojecteur)

1. proiector montat pe un autovehicul.

far

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phare, lat. pharus, it. faro)

1. turn în care este instalat un proiector puternic, ca reper în navigație.
2. reflector montat în față la automobile, la locomotive etc.
3. ansamblul velelor, vergelor și manevrelor unui catarg.
4. (fig.) ghid.

jaluzea

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jalousie)

1. (pl.) stor din șipci care se pot strânge sau desface după trebuință.
2. dispozitiv montat în fața lentilei unui proiector pentru reducerea fluxului luminos.

radioproiector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (radio2 + proiector)

1. instalație, înglobând un radiolocator și un proiector, destinată să descopere și să lumineze țintele aeriene pe timpul nopții.

reflector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réflecteur)

1. s. n. dispozitiv al unui corp de iluminat sau al unui proiector care, pe baza fenomenului de reflexie, dirijează într-o anumită direcție fluxul luminos emis de sursa de lumină.
2. oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită.
3. telescop al cărui obiectiv este constituit dintr-o oglindă concavă.
4. (electr.) element component al unor antene, pentru a le mări directivitatea.
5. s. m. personaj literar, purtătorul de cuvânt al autorului.

sableză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sableuse)

1. proiector de nisip cu aer comprimat; mașină de sablat.