Dictionar

actor-regizor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (actor + regizor)

1. persoană care deține dubla calitate de actor și regizor.
 

femeie-regizor

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (femeie + regizor)

1. femeie care a îmbrățișat profesia de regizor; regizoare.
 

regizor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. régisseur, germ. Regisseur)

1. specialist în regia spectacolelor, a filmelor.
2. (înv.) administrator al unei moșii; vechil.
 

regizor-culise

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (din regizor [de] culise)

1. responsabil cu pregătirile din culise pentru buna desfășurare a unui spectacol.
 

regizor-scenograf

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (regizor + scenograf)

1. regizor care se ocupă și cu scenografia.
 

regizoral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (regizor + -al)

1. care se referă la regizor; care aparține regizorului.
2. (var.) regisoral.
 

colorist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. coloriste)

1. pictor care excelează în armonizarea culorilor.
2. cel care colorează stampe, hărți etc.
3. (cinem.) specialist care realizează culoarea personajelor, după modelul conceput de regizor, pentru fiecare cadru în parte.
 

coregizor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (co- + regizor)

1. regizor împreună cu altul.
 

decupaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. decoupage)

1. decupare.
2. (cinem.) operație constând în detalierea scenariului pe secvențe și cadre, cu toate indicațiile tehnice respective.
3. scenariu regizoral.
 

dublă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. double)

1. variantă a fiecărui cadru dintr-un film, care se turnează de mai multe ori, pentru a se obține efectul artistic urmărit de regizor.
2. minge dublă.
3. (echit.) săritură dublă.
4. (scrimă) dublă lovitură.
5. (la unele jocuri cu zaruri) căderea aceluiași număr de puncte la ambele zaruri.
 

filmografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. filmographie)

1. catalog de filme realizate de un producător, de un regizor sau de un actor.
2. colecție de filme reunite pe baza unui criteriu.
 

montator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. montatore)

1. tehnician care execută operații de montare; montor.
2. muncitor care efectuează operații de asamblare (folosit uneori ca sinonim pentru instalator); montor.
3. (cinema) cineva care lucrează la montajul unui film, de obicei asistat de regizor și adesea în colaborare cu acesta; montor.